Prima parte a vacanței noastre în 4 prin țară (Transalpina - Topoloveni - Mamaia - Murighiol) am povestit-o aici.
Au urmat alte obiective frumoase ce merită văzute măcar o dată în viață de oricine: Lacul Razim, trecerea cu bacul la Galați, lacul Izvorul Muntelui, Cheile Bicazului, Lacul Roșu, TransRarău, valea Bistriței, Mocănița din Vișeu de Sus și Maramureșul în toată frumusețea lui.
Rămăsesem la Murighiol, în Deltă, la pescăruși, nuferi și vegetație specifică.
Am plecat din Deltă către Bicaz, acesta ar fi fost punctul de înnoptare pe care ni-l propusesem, dar aveam mai multe necunoscute pe traseu așa că nu știam dacă o să reușim să ajungem.
Am făcut o buclă pe hartă și am mers către Agighiol pentru a vedea și lacul Razim, apoi am mers la Tulcea și am trecut cu bacul la Galați.
La trecerea cu bacul totul a decurs rapid, biletele le-am luat din mers, oamenii au fost operativi în așezarea mașinilor și în 15 minute eram pe malul celălalt.
Ne-am amuzat la ieșire, după 2 tiruri mașina noastră era la rând, dar alții se tot băgau în față cu toate că domnul coordonator ne tot făcea semn să ieșim. La un moment dat strigă la Răzvi:"Hai, odată, ieși, șe vrei să stai toată zâua aișia?" Acum gata, am știut că suntem pe tărâm moldovenesc.
Ne-a convins de asta și ieșirea către artera principală în Galați, când era un haos total: o singură bandă de ieșire de la drumul de bac, dar aveam în paralel cu noi alte 4 mașini și fiecare mai accelera câte un pic, poate-poate cei de pe drumul principal se opresc.
Fericire în vacanță
Când ne-am apropiat de Piatra-Neamț, ne-am dat seama că e târziu și nu mai avem timp să stăm să căutăm cazări și ar fi bine să mergem undeva la sigur, cum se zice. Așa că am ales varianta de a apela la un prieten, mai exact la o prietenă care știa zona foarte bine și care ne-a îndrumat să înnoptăm la barajul Bicaz. Mulțumim Anca, ne-a plăcut foarte mult!
Aici am găsit și camping cu căsuțe, dar ni se părea prea departe grupul sanitar și dușul, și fiindca aveam nevoie și de curent pentru telefon, am ales o pensiune ce-și avea locația chiar pe lac.
A doua zi de dimineață am luat micul dejun, am băut o cafea bună într-o priveliște superbă și am făcut o plimbare cu vaporașul pe lacul Izvorul Muntelui, care de altfel mai este și numit marea din Carpați.
De aici am pornit prin Cheile Bicazului către Lacul Roșu, Gheorgheni, Toplița, Borsec.
Cheile Bicazului
Lacul Roșu
Ne-au plăcut foarte mult: traseul, peisajele, gospodăriile, pajiștile și casele de lemn. După cum arăta totul în jur, am tras concluzia că în zona Harghitei sunt oameni muncitori și serioși și cu siguranță cu talent și îndemânare în construcția de case de lemn.
Am urcat în stațiunea Borsec, am băut apă minerală naturală și ne-am plimbat în rezervația lor amenajată frumos. Ne-a plăcut și ne dorim să revenim câteva zile doar aici la Borsec.
Plimbare prin rezervația din stațiunea Borsec
Panouri informative și indicatoare în rezervație
Apoi am plecat către Transrarău. Trebuia să ajungem la Chiril, în județul Suceava și de aici începea urcarea către Rarău.
Valea Bistriței
Când am intrat în Chiril era deja ora 20, ne doream să găsim o cazare, să nu trecem muntele pe timp de noapte.Vroiam să fim la înălțime ziua, să putem admira peisajul. Dar cum în Chiril nu era nimic de stat, nu am găsit pensiuni sau disponibilitate de cazare la oameni, am început să urcăm drumul. Răzvi văzuse pe internet o variantă de cazare sus pe munte, așa că mai era totuși o speranță.
Am urcat muntele, am ajuns în punctul maxim al șoselei, am admirat peisajul, dar stai?! Unde stăm? Am întrebat pe cineva, le-am povestit ce am văzut pe net și ne-au liniștit....este în reconstrucție:)
OK, great, ne reorientăm. Acesta este și dezavantajul când nu-ți rezervi ceva, te poți aștepta la surprize.
Vf. Rarău (stg), Pietrele Doamnei (dr)
Am continuat drumul până în prima localitate Pojorâta. Aici sunt multe variante de cazare și localnicii care și-au amenajat câteva camere pentru turiști îsi lasă poarta deschisă. Așa că, la prima poartă deschisă am intrat și noi. Era deja aproape ora 22, dar ne-am bucurat că am dat peste o gospodărie bogată și am găsit și lapte proaspăt de vacă pentru Maria. Micul dejun a fost delicios, cu mâncare din propria ogradă, iar gazdele au fost ospitaliere și prețul foarte bun.
Bună dimineața pe răcoare la Pojorâta
Gospodărie
Am plecat spre Vișeu de Sus, ne-am luat bilete la Mocăniță și ne-am pus cortul în curtea Pensiunii Agnes, care oferă și servicii de camping.
Pasul Prislop
Dimineața ne-am lungit prea mult cu leneveala, așa că am ajuns să ne strângem pe fugă lucrurile, am luat ceva de la o patiserie să mâncăm și am ajuns la tren. Acolo era deja coadă, primul tren era aproape plin. Dar ne-am găsit și noi locul și am porniiiit. Tuuu tuuu!!!!
Pregătiți de drum
Maria a fost foarte încântată, cât am mers spre Poiana Paltinu a stat numai pe geam, 2 ore, iar la întoarcere a dormit tot drumul.
Mocănița
Ce fain e trenul ăsta!
Tata cu pruncii
De la Mocăniță am revenit la camping să ne luam cortul, de dimineață era ud.
Am plecat spre Ocna Sugatag și vroiam să ajungem în Breb, găsise Răzvi un camping pe net.
Peisajul, din nou...prea frumos în realitate și prea puțin surprins în poze.
Am făcut o oprire la mănăstirea Bârsana, de o rară frumusețe.
Ajunși în Breb, am găsit un indicator care ne-a atras atenția: The village house. Am zis, ok, hai sa vedem cum arată și apoi mergem spre camping-ul nostru. He hehe.....credeti că am mai plecat?!No way!
Case tipic maramureșene, mutate din sat și reconstruite aici în scop de închiriere și de valorificare a frumuseții locale. Ulterior le-am descoperit și site-ul și am citit mai multe despre cei 2 englezi care au lăsat lumea lor în care aveau de toate și au ales să conserve un pic din Maramureș.
Aici a fost fabulos, ca cireașa de pe tort și a coincis și cu ultima noapte din concediu. Locația asta merită un articol separat cu toate detaliile.
Duminică ne-am delectat cu micul dejun pregătit de Răzvi, care este un inovator al bucătăriei, nu te gândești în ce fel poate să combine toate ingredientele pe care le găsește.
Până la urmă ne-am dus să vedem totuși și camping-ul Babou, la care ar fi trebuit să ajungem.
Am făcut o oprire și la biserica din Breb, unde am simțit că timpul s-a oprit în loc, că lumea are alte valori, ca "amu" e altceva aici. Toată lumea din biserică era îmbrăcată in costum popular, inclusiv copiii. Era atâta lumină și liniște pe chipurile lor!
Am plecat apoi până la Săpânța, am vizitat mănăstirea și Cimitirul Vesel și am plecat spre Lugoj.
Mănăstire
Cimitirul Vesel
La 20.30 eram în centrul orașului, acasă și vorba Mariei:"Eu nu vleau acasă!"
Cam asta simțeam după atâtea zile petrecute pe drum, cu multe locuri frumoase văzute prima dată, cu pus cort, strâns cort, cu mâncat pe fugă, cu 2 copii mici după noi, dar care s-au purtat ca niște oameni mari, cu peste 1000 de poze în aparat și cu o experiență bogată de cunoaștere a țării.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu